Istoria gumei de mestecat

Placerea mestecatului are o istorie veche. Grecii antici mestecau mastic – un fel de guma de mestecat facuta din rasina arborelui de mastic, iar maiasii mestecau o substanta facuta din seva arborelui sapodilla. Indienii nord-americani mestecau rasina de molid si au transmis obiceiul si noilor-veniti, care mai obisnuiau sa mestece si ceara de albine.

Mastic,pentru gingii

 

În Grecia antică,oamenii foloseau așa-numitul mastic – rășina arborelui de lentisc (Pistacia lentiscus). De culoare galben deschis,avea o aromă balsamică puternică. Locuitorii de altădată ai bazinului Mediteranei utilizau masticul împotriva respirației urât mirositoare. Și vechii egipteni mestecau rășină pentru a-și curăța dinții.

Rășina de conifer și amerindienii

 

Substanțele naturale care puteau fi mestecate erau cunoscute și amerindienilor. Ei sunt cei care i-au învățat pe primii coloniști americani să-și potolească setea cu o rășină densă produsă de Picea,un conifer care crește în nordul continentului. Pe la 1800,au apărut și primii comercianți de chewing-gum,gumă de mestecat. Pentru că cererea era mare,guma naturală era adesea înlocuită cu parafină îndulcită.

Popularul „chicle“

 

Înaintașul gumei de mestecat moderne a fost „chicle“,adus în Statele Unite la începutul anilor 1860. Chicle este seva lăptoasă (cu textură cauciucată,după întărire) a unui arbore tropical. În 1869,generalul Antonio Lopez de Santa Anna,alungat din țara sa de revoluția mexicană,s-a refugiat la New York. A adus cu el 250 kg de chicle,pe care vroia să îl valorifice ca înlocuitor de cauciuc. Thomas Adams a fost desemnat să negocieze comercializarea „micului tezaur mexican“ – care s-a dovedit impropriu scopului propus. Adams a păstrat însă stocul și l-a vândut în farmacii,la un preț mai mic ca cel al parafinei masticabile. Era începutul succesului!

Primul brevet al gumei moderne

 

Alți pioneri americani au încercat să amelioreze guma de sorginte mexicană,adăugându-i glucoză în compoziție. Cererea de chicle nu putea fi însă satisfăcută de furnizori,fiindcă arborii din care se extrăgea seva aveau nevoie de 4-8 ani de repaos între recolte. Dentistul William F. Semple a luat primul brevet de invenție al gumei de mestecat moderne- obținută prin dizolvarea rășinilor vegetale în petrol și alcool,cu un adaos de pudră de cretă,praf de rădăcină de lemn dulce,zahăr și arome naturale. După evaporarea solvenților,rămânea un produs gelatinos. Istoria consemnează că chewing-gum avea să-și câștige enorma popularitate grație lui William Wrigley Jr. Astăzi,e realizată,cu precădere,din ingrediente sintetice.

Știai că…

 

… în Tunisia se mestecă „luben“,o rășină extrasă dintr-un arbore local? Aromată,ușor amăruie,e lăudată ca un excelent tratament în afecțiunile stomacale.

… masticul neutralizează bacteria Helicobacter pylori? Aceasta e responsabilă pentru ulcerul gastric și duodenal.

… în Europa începutului de secol XX,masticul era folosită ca antidiareic la copii? Era considerat și un bun remediu contra scorbutului.

 

Gasiti sa cumparati pe site-ul evzinshop,aici: lacrimi de mastic,ulei de mastic,guma de mastic,apa de mastic

Surse:https://www.clickpentrufemei.ro/sectiune/in-forma/articol/istoria-gumei-de-mestecat

http://www.businessmagazin.ro/actualitate/guma-de-mestecat-o-istorie-timpurie-1005212