Din punct de vedere psihic, sanatatea poate fi inteleasa drept armonia dintre comportamentul cotidian si valorile fundamentale ale vietii asimilate de individ, reprezentand starea organismului in care capacitatea sa de a munci, a studia sau a desfasura activitatile preferate este optima.
Exista si anumite criterii ale sanatatii mintale (A. Ellis, W. Dryden, 1997):
- constiinta clara a interesului personal
- constiinta limpede a interesului social
- auto-orientarea (capacitatea de a se conduce si orienta singur in viata)
- nivelul inalt de toleranta a frustrarii
- acceptarea incertitudinii si capacitatea de ajustare la incertitudine
- angajarea in activitati creatoare
- gandirea stiintifica, realista si obiectiva
- angajarea moderata si prudenta in activitati riscante
- realismul si gandirea utopica
- asumarea responsabilitatii pentru tulburarile emotionale proprii
- flexibilitatea in gandire si actiune
- imbinarea placerilor immediate cu cele de perspectiva
Conceptul de personalitate autorealizata propus de A.H. Maslow (1976) presupune forma suprema a sanatatii psihice si are urmatoarele caracteristici:
- orientarea realista in viata
- acceptarea de sine, a altora si a lumii inconjuratoare asa cum sunt ele
- inaltul grad de spontaneitate
- centrarea pe probleme si nu pe trairi subiective
- atitudinea de detasare si nevoia de intimitate
- autonomia si independenta
- aprecierea elastica a oamenilor si lucrurilor, lipsita de stereotipii
- existenta experientelor spirituale sau mistice profunde, dar nu neaparat cu caracter religios
- existenta unor relatii afective intime profunde si cu mare incarcatura emotionala, practicate cu putine persoane si a unora superficiale cu un numar mare de persoane
- identificarea cu omenirea si existenta unor interse sociale puternice
- impartasirea atitudinii si valorilor democratice
- neconfuzia mijloacelor cu scopurile
- existenta unui simt al umorului superior, detasat filosofic, neostil si nevindicativ
- existenta unui mare potential creator
- opozitia fata de conformismul cultural
- transcenderea mediului de viata si neconformismul fata de acesta.
- Din punct de vedere social sanatatea este starea organismului in care capacitatile individuale sunt optime pentru ca persoana sa isi indeplineasca in mod optim rolurile sociale (de prieten, vecin, cetatean, sot, parinte, cetatean etc.). Parsons defineste sanatatea drept capacitatea optima a unui individ de a indeplini eficient rolurile si sarcinile pentru care a fost socializat.
Pentru dimensiunile particulare ale bolii, literatura medicala anglo-saxona a introdus urmatorii termeni:
– illness – realitatea subiectiva a bolii, ceea ce percepe bolnavul si nu suferinta corporala, ci perceptia individuala a unei schimbari negative in bunastarea sa si in activitatile sale sociale.
– disease – realitatea biofizica a bolii, adica anomalia functionala a structurii sau fiziologiei organismului.
– sickness – realitatea socioculturala a bolii, adica modelarea rolului social al bolnavului, formele de adaptabilitate sociala a maladiei ori atribuirea etichetei de bolnav persoanei suferinde.
Starea de boala depaseste astfel limita biologicului, fiind o stare sociala devianta si de nedorit. Prin devianta se intelege orice abatere de la regulile de convietuire si imperativele de ordine ale unei forme de viata colective, iar comportamentul deviant este supus de obicei corectiei, tratamentului sau pedepsirii de catre agentiile de control social.
In ceea ce priveste asocierea bolii cu devianta Scambler (1986) propune trei modalitati:
– considerarea bolii ca devianta, si astfel, pe langa devierea de la starea normala a organismului, starea de boala presupune si o deviere de la normele culturale stabilite cu privire la ceea ce se considera sanatate, iar cel ajuns intr-o astfel de stare trebuie sa caute tratamentul necesar pentru a o elimina.
– boala este o stare ce permite comportamentul deviant, facand posibile noi modalitati de manifestare a acestuia. Prin asumarea noului rol de bolnav, individul trebuie isi asume drepturile si indatoririle impuse de acest rol, in caz contrar, comportmentul sau deviind de la obligatiile de rol
– imbolnavirea devianta sau stigmatizanta care poarta aceasta eticheta pusa de nespecialisti. Punand diagnostice in virtutea unei autoritati dobandite, medicul capata o putere foarte mare din acest punct de vedere si poate influenta persoana etichetata.
Astfel, stigmatul unui individ ajunge sa domine perceptia si modul in care este tratat de catre ceilalti. Astfel, statutul sau deviant devine statut dominant si influenteaza in mod negativ evolutia sa ulterioara.
In functie de semnificatia socio-culturala dobandita de boala in societate, de apartenenta indivizilor la medii culturale diferite variaza si reactia acestora fata de boala si durere, stari fiziologice parecum foamea sau durerea avand si determinare socio-culturala. Daca durerea este un indiciu al starii morbide sau premorbide a individului, atat contextul biologic cat si cel cultural au un anumit rol in definirea lor. Astfel, societatea in care se gaseste individul devine factorul care conditioneaza formarea tipurilor de reactie individuala fata de durere. Durerea este identica la toti indivizii avand functia de a provoca reactii de evitare a stimulilor nocivi pentru sanatatea individului, dar reactia fata de durere este diferita, depinzand de mediul cultural al indivizilor.
Sursa:http://www.scritub.com/sociologie/Boala-si-sanatatea-Aspecte-soc83746.php