Din deliciile lumii: maslinele si uleiul de masline

De mii si mii de ani, maslinul i-a fascinat pe oameni si continua sa o facă, iar, datorita calitatilor sale exceptionale, uleiul de masline era vazut ca un dar al zeilor pentru pamanteni. Unii spun ca maslinul ar fi primul copac cultivat de om pentru fructele sale. Se pare ca el a inceput sa fie cultivat in urma cu mai bine de 7.000 de ani, in Creta și in insulele din jur, care acum fac parte din Grecia.

Se crede ca primele plantatii de maslini au fost organizate in urma cu 5.500 de ani, in insula Creta, de catre civilizatia minoica.

Un loc aparte in istorie si mitologie, in medicina, cosmetica si alimentatie il joaca maslinul si maslinele. Simbol al gloriei si al pacii, al intelepciunii, al sperantei si fericirii, al prosperitatii, al fertilitatii si victoriei, dar si al divinitatii.

Uleiul de masline a fost medicament, substanta magica, sursa inepuizabila de fascinatie si uimire… Asemanator vinului, nu exista doua tipuri de ulei de masline la fel. Fiecare tip este influentat de sol, clima, soi, varsta, metode de obtinere, iar uleiul de calitate este apreciat si clasificat de degustatori cu experienta.

Maslinul face parte din familia Oleaceae si prezinta in jur de 20 de specii, cu un numar foarte mare de varietati.

Cele mai cautate sunt cele din Grecia, in primul rand din Creta, unde iernile blande, verile toride si solul calcaros ofera conditii excelente de dezvoltare a maslinului.

Multi istorici sustin ca primele livezi de masline au fost cultivate in Creta minoica, tabelele scrise in Linear A si Linear B sustinand ideea ca in Creta s-ar fi obtinut pentru prima data uleiul de masline presat la rece, cel ce avea sa fie invaluit in credinta ca acesta poate sa confere putere si tinerete, fiind folosit apoi, intr-o zona extinsa ce cuprindea si Egiptul si Grecia si Roma, atat in scopuri medicinale cat si cosmetice, fiind considerat drept cheia longevitatii si pastrarii integritatii mentale.

Uleiul de masline, numit si aurul lichid

In Antichitate, uleiul de masline se gasea la mare pret, Homer numindu-l aurul lichid. A fost o perioada in care orice cetatean grec care taia un maslin era condamnat la moarte sau la exil. In Biblie, maslinul este pomenit de peste 40 de ori. Alaturi de paine si vin, uleiul de masline este cunoscut ca fiind cel de-al treilea articol al binecuvantarii lui Dumnezeu.
In gradina Ghetsimani, situata la baza Muntelui Maslinilor din Ierusalim, Mantuitorul se ruga sub maslinii batrani cand a fost arestat. Se sustine ideea ca din lemn de maslin a fost cioplita crucea pe care a fost rastignit Iisus pe Golgota. Si tot din lemn de maslin, cu o structura fina si densa, au fost ciopliti heruvimii, usile si stalpii Templului lui Solomon. In Tara Sfanta, maslinul a fost mereu la mare pret. Regele David avea chiar paznici speciali care vegheau asupra culturilor si depozitelor pantru ca atat de pretiosul ulei sa fie in siguranta.

O frumoasa legenda leaga maslinul direct de zeita intelepciunii si de marea cetate a Atenei ce-i poarta numele. Astfel, legenda ne spune ca fiind fondat acest maret oras din Attica, numit initial Cecropia, dupa numele miticului sau fondator Cecrops, eroul lor cultural – care i-a invatat sa scrie si sa citeasca si care a introdus casatoria si ceremonialul incinerarii, s-a pus problema gasirii patronului noului oras. Dar rolul de patron al orasului era disputat de Poseidon, zeul marii, si de Atena, zeita intelepciunii. Atunci Olimpienii au hotarat sa curme disputa recurgand la un concurs. Poseidon a incercat sa se impuna, lovind pamantul cu tridentul sau: din pamant iesind suvoaie de apa sarata. Apoi Atena a infipt sulita in solul stancos, facand ca in mod miraculos sa creasca un maslin. Considerand ca maslinul, simbol al pacii si al fertilitatii era mult mai folositor decat darul lui Poseidon, zeii au declarat-o invingatoare pe Atena, aceasta devenind zeita protectoare a orasului, redenumit dupa propriul ei nume.

In Antichitate, uleiul de maslin se folosea in temple la arderea in candele precum si la ungerea sacra a regilor si preotilor. Lastarii incoronau tinerii castigatori ai Jocurile Olimpice si invingatorii marilor razboaie. Cultivatorii de maslini erau scutiti de serviciul militar. Exista obiceiul ca atletii greci sa-si frece capul cu ulei, iar, datorita stralucirii pielii unse, acestia se prezentau ca adevarate personaje mistice. Pentru transportul amforelor cu ulei spre diverse centre comerciale din jurul Marii Mediterane, grecii si-au construit corabii speciale.